Sunteți siguri că a avut loc o schimbare de regim în decembrie ’89?

Foto: Wikimedia Commons

Un proiect de modificare a Legii 136/2020, Legea Carantinei, proiect care așteaptă votul Senatului, vrea să introducă un termen de 24 de ore pentru depunerea contestației în caz de izolare forțată.

Calin Georgescu
Călin-Liviu Georgescu, editorialist 10today.ro
Scopul modificării legii este de a permite instanței să se pronunțe în alte 24 de ore, astfel încât tot procesul de contestare a reținerii să se închidă în interiorul celor 48 de ore prevăzute de lege pentru izolarea din motive medicale, pentru ”arestul medical”, cum i se mai zice. Astfel, cel ”arestat” pentru că este suspect de infectare cu COVID-19, trebuie să depună contestația cât mai repede, mai exact, să facă în așa fel încât contestația să fie înregistrată la Tribunal în 24 de ore de la reținerea sa.

Dacă se descurcă cu asta (nu-i simplu, fiindcă nu o poate face de unul singur din izolare-arest), a doua zi ar putea fi eliberat prin decizia instanței, tocmai bine la finalul termenului de de 48 de ore în care poate fi reținut împotriva voinței sale. Trec peste faptul că legiuitorului inițial nu i-a dat prin minte să prevadă acest aspect (ceea ce spune multe despre ”umanismul” autorilor legii), fiindcă ce rost mai are să faci contestație după ce deja ai fost reținut 48 de ore? Timpul pierdut nu ți-l dă nimeni înapoi, iar stresul nu dispare cu o decizie judecătorească.

Dar nici dacă trece proiectul nu e mai bine, fiindcă, în cazul unei rețineri abuzive, cele 48 de ore se duc oricum, ceea ce dezvăluie adevărata problemă pentru cetățenii care devin victime ale abuzurilor instituțiilor de stat: despăgubirea. Deși, conform legii, cetățeanul care a suferit un abuz provocat de Stat poate depune plângere și poate cere să fie despăgubit pentru reținerea abuzivă (în cazul în care i se aprobă contestația), valoarea despăgubirii nu poate acoperi nici pe departe daunele, daune care, în acest caz, sunt aproape numai de ordin emoțional și psihic și nu sunt de neglijat.

Furia că ești reținut împotriva voinței tale în baza unei suspiciuni bazate pe mai nimic, frica de spital (infecțiile intraspitalicești provoacă mai multe decese decât COVID-19), stresul familiei, frica de a-ți pierde jobul (sunt angajatori care concediază suspecții de COVID-19) și altele. Nu-i niciun secret: lumea se poartă cu tine ca și cu un ciumat dacă aude că ai fost internat ca suspect de coronavirus, ba încă și mai rău dacă te-au luat cu izoleta de casă. Or, chiar și dacă depui plîngere și ceri despăgubiri, chiar și dacă ai câștigat în instanță, despăgubirile sunt infime, fiindcă instanțele noastre nu cred, prin tradiție, în alte daune în afară de cele care pot fi dovedite la tribunal, adică, să zicem, salariul pe două zile, în cazul în care patronul nu te plătește pentru perioada reținerii. Toate acestea arată, încă o dată, dezvantajul net pe care îl are cetățeanul în orice relație cu statul. Poți să uiți de egalitate.

Statul are toate drepturile, inclusiv forța și mijloacele de a și le apăra, iar cetățeanul are drepturi doar pe hîrtie, fiindcă nici vorbă să se poată lupta cu statul român de la egal la egal, asta doar dacă nu cumva cetățeanul este din familia Micula și are mereu la îndemână o armată de avocați scumpi și răi. De aceea, probabil că nu greșești deloc dacă presupui că democrația românească este ca un strat subțire de vopsea aplicat peste vechea mentalitate a statului comunisto-securist. Sunteți siguri că a avut loc o schimbare de regim în decembrie ’89?

Un editorial de Călin-Liviu Georgescu

Comentează acest subiect pe Facebook

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on reddit
Share on whatsapp

ABONARE

newsletter

Primiți noutăți pe e-mail

Introduceți mai jos adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă abona la newsletterele 10today.ro

CONTACT