Un flit cu executare

Foto: wikimedia Commons

Demnitarul nu este om. A fost om, până ce a devenit demnitar. A fost om până ce națiunea, societatea și statul l-au apucat de scăfârlie, l-au extras dintre oameni și l-au pus să jure pe steag, Biblie și onoare că va lucra în serviciul celorlalți oameni, al cetățenilor României.

Calin Georgescu
Călin-Liviu Georgescu, editorialist 10today.ro
Ai jurat, te-ai procopsit. Te-ai lepădat de dracul din tine și ai devenit un înger păzitor. De-acum, oamenii nu te mai consideră ca fiind unul de-ai lor, ci contează pe tine ca pe lumina unui far în noapte, să-i ghidezi spre casă prin bezna păcatului. Ei cată mereu în sus, spre tine, pentru apărare și inspirație. Ei vor să fie ca tine. Nu tu, demnitar, să fii ca ei. Asta nu se mai poate. Ei greșesc. Ca om, mai greșești. Ca demnitar, greșeala ți-e străină. Ca un astru riguros și rece ca diamantul, ai renunțat la căldurica confortabilă a greșelii umane și dormi mereu treaz, pe tăișul ascuțit unei săbii numită ”lege”. Asta însemnă să fii un demnitar al statului român.

La om, greșeala provoacă pedeapsă, iertare, pocăință și educație. La demnitar, greșeala provoacă demisie. Un demnitar care a greșit și nu a demisionat, nu mai este nici demnitar, nici om. Este un animal. Un porc sălbatic. Lipsa demisiei schimbă totul pentru demnitarul care-a călcat pe becul rușinii. El trăia în spațiul pur al demnității de stat, în aerul rerefiat al celor condamnați la onoare, la corvoada de a fi de-a pururi un exemplu pentru ceilalți oameni. Dar a greșit în secunda unu și n-a demisionat în secunda doi? Onoarea fuge, mirajul dispare, aura se împrăștie, iar demnitarul păcătos se mută într-un iad aparte, nasol, mâlos, urât mirositor, ca o combinație între o cocină și-o budă. Acolo sunt alte legi.

Nu doar că de-acum oricine este liber să se pișe pe demnitar și pe fosta lui onoare. Nu doar că toți oamenii sunt liberi de-acum să i se cace-n cap. Dar este obligat să trăiască cu ce i se dă. Și să zică și mersi că i se dă ceva. Iată altă lege de aur: nicio milă pentru demnitarul căzut în cocina pe care și-a făcut-o sieși. Rahatul nu primește compasiune și respect. Ba dimportivă, este lăsat în ploaie, să se dizolve în natură ca o bășină în furtună. Cuvinte tari. Demnitari moi.

Nu a murit nimeni în accidentul provocat de șoferul lui Bode, slavă Domnului, dar victima există. Este mortul viu, demnitarul rușinii, ministrul Bode, cel care a permis șoferului său să încalce legea și să pună viețile oamenilor în pericol. A permis să existe situația că un demnitar greșește, nu își dă demisia, și nici nu pățește nimic. Ba mai rău. Chiar și demnitarul-demnitarilor, președintele țării, a îngăduit greșeala lui Bode, căutându-i scuze.

Pentru infracțiunea filosofică de a nu-i cere demisia, demnitarul-demnitarilor se face vinovat de căcanărie prin asociere și este condamnat la flit. Sentința se execută la locul de muncă.

Un editorial de Călin-Liviu Georgescu

Comentează acest subiect pe Facebook

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on reddit
Share on whatsapp

ABONARE

newsletter

Primiți noutăți pe e-mail

Introduceți mai jos adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă abona la newsletterele 10today.ro

CONTACT