Șpaga la Zuckerberg

Foto: nicepng.com

Nu ești cu adevărat relevant pe Facebook dacă Facebook nu îți suspendă, din când în când, dreptul de a publica, și aceasta este una din regulile nescrise ale combativității pe Facebook. Suspendarea dreptului de a publica este ca o rană dobândită în luptă. Cu cât este mai aprigă bătălia pentru opiniile tale, cu atât ești suspendat mai frecvent. Iar dacă Facebook nu te suspendă, înseamnă că nu ești bărbat. Nu te-ai bătut până la capăt. Ai stat ascuns în tranșee, postând muzică și pisici, în timp ce alții, eroii, au căzut pe câmpul de bătaie afirmându-și ideile. Ei, suspendații, sunt eroii, dizidenții vremurilor noastre, vremuri agitate, dar pașnice în fond, fiindcă azi, dizidentul nu mai este vizitat noaptea de o Volgă neagră pentru ca apoi să dispară din peisaj cu anii, ci de un algoritm digital care îl mutuiește pe dizident pentru două-trei săptămâni, timp în care omul rămâne la fel de combativ, dar offline, combativ la perete, cum s-ar zice. Dar, per total, azi este mult mai confortabil să fii dizident.

Calin Georgescu
Călin-Liviu Georgescu, editorialist 10today.ro
Ca milioane, poate chiar ca miliarde de facebookeri, nici eu nu sunt erou. Da, sunt idei pentru care merită să mori, dar nu să mori pe Facebook, că pe Facebook mori de kiki, dovadă cazul meu, unde de kiki am murit, de kiki am înviat. Mărturisesc. Mie, unul, algoritmul mi-a suspendat dreptul de a publica de două ori, și de fiecare dată pentru ”nuditate și conținut obscen”.

Prima dată pentru că am publicat fotografia unei icoane naive din secolul al XIV-lea, unde pruncul Isus apărea, ca pruncii, dezbrăcat, și Facebook m-a suspendat pentru că postez pronografie. A doua oară, am share-uit trailerul oficial al serialului Yellowstone (2018) cu Kevin Costner, și Facebook m-a suspendat fiindcă undeva, în acel trailer, actrița Kelly Reilly face baie. Nu am intrat în panică. Nu m-am lamentat, nu am fugit pe VK, nu m-am lamentat pe Instagram. Mai simplu, am conchis că algoritmul nu este un geniu, și m-am dus să mă plâng direct la șeful cel mare. Noi, ăștia, care am crescut în buza anarhiei, cu punk și Pink Floyd, nu ne panicăm așa ușor când sistemul calcă pe noi și, imediat, am contestat în scris decizia de suspendare.

Dar fiindcă mie nu-mi place să vorbesc cu persoane juridice (căci ele, spre deosebire de mine, nu sunt persoane reale) și nici cu avatarii acestora, departamentele de relații cu publicul (care sunt și ireale, și imposibile), eu îi scriu întotdeauna direct lui Mark Zuckerberg: ”Dear Mr. Mark Zuckerberg, Because your employees abusively suspended my right to publish on Facebook, please review the content they think is against comunity standards, see that there is nothing wrong there, and immediately reinstate my publishing rights, togehter with your apology for the inconvenience, Thank you.”

Birocrația, când e bine făcută, nu dă greș și sunt mândru să raportez că mi-a fost redat imediat dreptul de publica. Ce bine este să fii român! Știi din instinct că dacă vrei să rezolvi ceva pe lumea asta, trebuie să vorbești direct cu șeful ăl` mare. Pe de altă parte, ce rău este să fii român. Acum stau cu grija că-mi cere șpagă.

Un editorial de Călin-Liviu Georgescu

Comentează acest subiect pe Facebook

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on reddit
Share on whatsapp

ABONARE

newsletter

Primiți noutăți pe e-mail

Introduceți mai jos adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă abona la newsletterele 10today.ro

CONTACT