O vâlvă mică

Foto: Facebook/Gabriela Firea

Alegerile locale din București au deschis, din nou, comedia cu orori a campaniei electorale și, noi, alegătorii, ne implicăm total, așa cum o facem noi cel mai bine, chibițând pe mâna altora, deși pe banii noștri. Spectacolul este suculent, animat și generos. E bogat, atât în mici drame de mahala, cât și în grandioase mizanscene de mucava.

Cele mai înalte principii și concepte, cum ar fi buna administrație și interesul suprem al cetățeanului, intră iar la joc pe terenul nămolos al confruntărilor și declarațiilor nemiloase, dar caraghioase. Caragiale președinte. Rugby pe ploaie. Shakespeare la Techirghiol.

Calin Georgescu
Călin-Liviu Georgescu, editorialist 10today.ro
Pasiunea pentru spectacolul politic, o pasiune care la noi a devenit deja un viciu, asta este ceea ne ține în sala de spectacol, fiindcă, dacă ar fi să ne trezim din reveria combativă și să cedăm la pișcătura rațiunii, am da foc la circ, cu tot cu paiațe. Dar clovnii de partid, jonglerii independenți și acrobații de sezon sunt în siguranță cu noi. Ne place prea mult să râdem și să ne îngrozim, să ne crucim și să ne hlizim, adorăm circul absurd. Doare interesant, cum ar zice masochiștii.

Mascați, bolnavi sau pe-acolo, cu spitale ucigașe, cu copiii needucați pe maidanele internetului, nădușiți în autobuze care fumegă fum negru, sau captivi într-un trafic care te bagă-n spitalul de glumeți, înconjurați de clădiri ca și surpate, cu gleznele, jantele și nervii rupți în trotuare și străzi de Sarajevo după bombardament, ne găsim recompensa în aceeași idee fixă și păguboasă care ne-a adus în halul ăsta: că ei, candidații, ne reprezintă.

Mă uit la fotografia care ilustrează acest editorial, unde primarul-candidat Gabriela Firea este înconjurată de mascați, de parcă ar fi poza de la o execuție ISIS și înțeleg că este imposibil ca mintea, gândirea și omul căruia i s-a părut că această poză este Ok să mă reprezinte pe mine. Mintea mea de cetățean și acea minte de candidat vor, pur și simplu, lucruri diferite. Ce vreau eu? Ce voia și Topârceanu pe la 1900: ”Nu mai vreau țărănci naive, Primitive… / Mie dați-mi altceva! / Dați-mi, dați-mi strada-ngustă / Unde gustă / Omul viața mai din plin, / Cu trăsuri, femei cochete / Și cu fete / Încălțate cel putin!”. Asta vreau eu și, după un secol și jumătate, încă nu mă potrivesc deloc cu ce vrea candidatul român. Eu vreau civilizație în toate cele, de la comunicare și până la rezultate. El vrea doar încă o vâlvă mică.

Un editorial de Călin-Liviu Georgescu

Comentează acest subiect pe Facebook

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on reddit
Share on whatsapp

ABONARE

newsletter

Primiți noutăți pe e-mail

Introduceți mai jos adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă abona la newsletterele 10today.ro

CONTACT