Majoritatea tăcută a rămas mută

Foto: wikipedia

Majoritatea tăcută (expresie lansată de președintele american Nixon în 1969) nu se poate constitui de la sine într-o forță politică, și primul motiv pentru care nu poate face asta este evident chiar din denumire: este tăcută. Intelectuali, jurnaliști și comentatori se întreabă din ce în ce mai des: de ce nu reacționează majoritatea tăcută? De ce nu se revoltă?

Calin Georgescu
Călin-Liviu Georgescu, editorialist 10today.ro
Dar așteptarea sau deplângerea situației că majoritatea nu se vectorizează politic de la sine este și naivitate, și pierdere de vreme. Majoritatea tăcută fiind compusă din milioane și milioane de idei și convingeri diferite, nu este rezonabil să crezi că aceste idei și convingeri se vor alinia ca la un moment dat, ca prin minune, într-o singură direcție, pentru a produce o energie suficient de mare ca să devină o forță. E ca și cum ai aștepta ca apa să facă valuri de la sine. N-o să vezi. Ar fi împotriva legilor naturii. Ne-stimulată, apa stă liniștită. Este nevoie de vânt pentru a produce valuri. Este nevoie de țevi, șanțuri și făgașe pentru a o canaliza, a-i capta energia și a o transforma într-o forță.

De-aici se vede și adevărata problemă, care nu este lipsa de unitate și coeziune a majorității, ci lipsa liderilor care pot însufleți și pune în mișcare majoritatea, transformând-o într-o forță (a binelui sau a răului, depinde de lider).

Altă problemă este că majoritatea tăcută a devenit imensă. Dacă în urmă cu 30 de ani, majoritatea tăcută era parte din populația unui singur stat, astăzi ea este globală. Enclavele geografice sau ideologice sunt din ce în ce mai greu de creat și de menținut. Ideile circulă liber, rapid și contaminează pe loc oameni de la New York la Beijing, anulând într-o clipă frontierele gândirii impuse de state. Astăzi, un lider care caută susținerea majorității la el în stat are nevoie să fie relevant atât pentru populația căreia i se adresează, cât și pentru restul lumii.

O societate globală cere lideri politici globali, cu capacitatea (intelectuală, în primul rând) de a formula idei care să aprindă și imaginația oamenilor care nu se află în bazinul său electoral. Fiindcă azi, majoritatea tăcută din România își confruntă ideile cu majoritatea tăcută din Statele Unite, sau Franța. Ce lider de la noi are azi capacitatea de a fi relevant dincolo de granițele unui oraș, dar ce zic eu oraș, dincolo de cartierul său?

Ba, sunt unii care nu sunt relevanți nici pentru familie și prieteni. Idei stupide și discursuri atât de plate, că și activiștii comuniști din anii 50 ar simți nevoia să le mai înflorească. Limbă de lemn? Ar fi bine. Liderii noștri vorbesc cu limbă de piatră! Limba română, gramatica? Ce-s alea? Te uiți la candidații noștri țepeni și bâlbâiți din alegerile locale și te întrebi: pe cine ar putea să însuflețească ăștia, dacă ei nu se pot însufleți măcar pe ei înșiși? În fața unor asemenea lideri, majoritatea tăcută de la noi, devine nu doar încă și mai mută, dar și mai creștină. Că te uiți la liderii ăștia și nu mai poți să zici nimic. Îți faci cruce în tăcere.

Un editorial de Călin-Liviu Georgescu

Comentează acest subiect pe Facebook

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on reddit
Share on whatsapp

ABONARE

newsletter

Primiți noutăți pe e-mail

Introduceți mai jos adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă abona la newsletterele 10today.ro

CONTACT