Cocoașa sună întotdeauna de două ori

Foto: 10today

Din când în când, demnitarii, șefii de partide și înalții funcționari care o dau de gard într-un mod ieșit din comun, într-un fel care stârnește indignarea publicului mai mult decât de obicei, apar la TV și se scuză, zicând ceva de genul ”noi ne-am făcut treaba dar, din păcate, comunicarea a lăsat de dorit”, sau ”există progres, dar nu se vede fiindcă nu am comunicat noi suficient”.

Calin Georgescu
Călin-Liviu Georgescu, editorialist 10today.ro
În mintea lor, rezultatele activității sunt fără de reproș, doar că nu pot fi văzute și înțelese la adevarata lor valoare, deoarece acele rezultate au un grad așa de înalt de complexitate, încât nu pot fi deslușite de către omul de rând decât dacă i se explică omului pe îndelete, ca la proști. Aici eșuăm noi, zic demnitarii, suntem atât de captivați de munca noastră ireproșabilă, și punem atâta energie în asta, încât acest efort ne consumă complet și nu mai avem pic de energie, nici să o explicăm noi înșine, nici să angajăm niște oameni de Public Relations care să o explice pentru noi.

Astfel, în logica lor, autostrăzile există, lungi, netede și nesfârșite, exact așa cum le-am visat noi și cum ni le-au promis ei în campanie, doar că, deocamdată, nu le putem vedea fiindcă n-au știut ei cum să ne indice direcția în care trebuie să privim ca să le observăm când apar din ceață. Sistemul sanitar funcționează spirt, zic ei, dar noi nu simțim asta fiindcă, fiind noi morți și îngropați la cimitir din cauza infecțiilor intraspitalicești, ei nu au găsit deocmadată modalitatea de a comunica cu noi pe lumea cealaltă, ca să înțelegem că suntem, de fapt, sănătoși și, pe cale consecință, să înviem aievea.

Iar traficul de minore, mafiotizarea administrației și a justiției, corupția demnitarilor, a conducătorilor armatei și a serviciilor publice militarizate, asta ține deja de trecut, ne liniștesc ei, doar că noi încă nu putem vedea acest lucru azi fiindcă au uitat ei să actualizeze știrile, astfel că noi citim într-una, ca idioții, ziarele cu știrile de ieri. Ca tot românul, și eu sunt fript de politcieni de nenumărate ori, atât de fript, că am ajuns să suflu, nu doar în iaurt, dar și în cuburile de gheață, că se sperie și chelnerii la Paris când mă văd suflând în whisky, noroc că se găsește mereu câte un amic care să le explice zâmbind jenat ”désolé, il est roumain”. Chiar și așa, natura mea bună și educația primită de acasă mă îndemnă să îi dau credit demnitarului care zice c-a muncit, dar n-a comunicat, și să ascult cu atenție mărită ce are de spus, încercând să înțeleg dincolo de cuvinte.
Zice Tătaru: ”Încă este primul val, dar noi putem transforma acest prim val într-un val cu două cocoaşe, putem face o a doua cocoaşă care poate fi mai violentă decât prima, în condiţiile în care dacă atunci acţionam în instinct de conservare, acum parcă acest instinct de conservare la o parte din concetăţenii noştri nu mai există”.
Tot el: ””Suntem pe acel trend crescător, dar scăzând ca şi intensitate a creşterii numărului de cazuri de la o zi la alta, nu suntem în scădere, suntem în momentul în care, dacă respectăm următoarele săptămâni nişte lucruri, ar trebui să ajungem la un platou.”
Și înc-o dată: ”Dumnealui și-a dat seama și va încerca să explice tocmai explicațiile pe care eu le-am dat privind evoluția pe trendul ascendent, dar ascendentul manifestându-se de la o zi la alta cu un număr mai mic de cazuri, chiar dacă este în creștere progresivă.”
După ce-am citit ”comunicarea” demnitarului care ține în mână viața zecilor de mii de bolnavi din spitalele românești și, mai nou, viața și libertatea milioanelor de români sănătoși, întrebarea mea a fost una singură: de ce încă n-a sunat nimeni la Salvare? Și imediat, pătruns de sentimentul că fac un act de patriotism semnalând autorităților competente existența unei persoane de la conducerea statului care este vădit incoerentă în discurs, probabil ca urmare a unei boli psihice netratate la timp, am sunat la serviciul de Ambulanță și am descris urgența.
”Sunați pentru prima dată aici?”
”Da.”
”Mai sunați o dată”
”De ce?”
”Fiindcă cocoașa sună întotdeauna de două ori. Ha, ha, ha!”, și, țac, a închis.
Brusc, am înțeles: e prea târziu. Opera lui Tătaru este, de-acum, completă. La adăpostul pandemiei, mii de Tătari febrili și haotici au invadat deja sistemul medical, ocupând spitalele, turnând Fanta în perfuzii, strecurând Tic-Tac-uri în cutiile de medicamente și făcând curse cu tărgile de-a lungul coridoarelor pustii, spre groaza paciențior care tremură de frică încuiați în debarale. Ambulanțele bântuie orașul cu sirenele date la maxim, pentru simpla plăcere de a băga spaima în șoferi și a vedea mașinile ieșind de pe șosea și explodând în decor. Poliția patrulează agale cu Imnul Național în difuzoare, cântat live, la microfonul stației de emisie-recepție de către colonei entuziaști.

Or așa, or trebuie să admitem că Tătaru n-are toți boii acasă și să acționăm în consecință: preluăm pacientul cu grijă și blândețe, îl trecem pe injecții, pe curent sau în cămașă de forță, după cum va fi cazul. Nu-i nicio rușine. Omul a clacat. Se mai întâmplă. Oameni suntem. Până atunci, m-am încuiat în casă. Preventiv. Eu am mai văzut un zglobiu la conducere și n-a fost bine.

Un editorial de Călin-Liviu Georgescu

Comentează acest subiect pe Facebook

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on reddit
Share on whatsapp

ABONARE

newsletter

Primiți noutăți pe e-mail

Introduceți mai jos adresa dumneavoastră de e-mail pentru a vă abona la newsletterele 10today.ro

CONTACT